Speciile care contribuie la acest ritual in Tibet sunt vulturul griffon, o specie de vultur din Lumea Veche (ordinul Accipitriformes, familia Accipitridae, denumirea stiintifica Gyps fulvus).
In locurile in care exista mai multe oferte de jhator (inmormantari in cer) in fiecare zi, pasarile trebuie uneori sa fie coaxate ca sa manance, ceea ce poate fi realizat cu un dans ritual. Este considerat un semn de rau daca vulturii nu vor manca, sau chiar daca o mica parte a corpului este lasata dupa ce pasarile zboara.
In aceste cazuri, se crede de obicei ca individul care a fost ingropat a comis atatea pacate incat corpul lui este considerat prea murdar ca sa fie mancat sau ca familia individului nu a respectat ritualurile potrivite.
In locurile in care sunt oferite mai putine cadavre, vulturii sunt mai dornici si, uneori, trebuie sa fie impiedicati cu bastoane in timpul pregatirilor initiale.
De multe ori exista o limita pentru numarul de cadavre care pot fi consumate la un anumit loc de inmormantare, determinand familiile sa gaseasca zone diferite. Se crede ca daca prea multe cadavre sunt dispuse intr-un anumit loc de inmormantare, pot aparea fantome.
Zoroastrienii antici credeau ca corpul mort ar trebui sa fie pus in structuri particulare pentru a fi mancat de pasarile de prada, deoarece inmormantarea sau arderea cadavrelor ar cauza murdarirea apei si a solului, ceea ce este interzis in vechea religie.
Traditiile de inmormantare din perioadele istorice sunt cunoscute prin dovezi arheologice si texte sacre precum textele lui Zoroastriani Avesta si Pahlavi.
Odata cu recunoasterea religiei zoroastriene din Iran, inmormantarea corpului a fost strict interzisa si singura modalitate de a elimina cadavrele era de a plasa decedatul in randuri, astfel incat trupurile lor sa fie facute de pasarile de prada.
Intr-un text religios zoroastrian, care este o colectie de reguli si instructiuni religioase, exista referiri la modalitatile de a trata cu cadavrele mortilor.
Conform acestor texte, mortii ar trebui sa fie pusi in structuri cunoscute sub numele de dakhma, pe care trebuie sa le foloseasca pasarile de prada, deoarece inmormantarea sau arderea cadavrelor ar face ca elementele sacre ale apei, solului si focului sa se murdareasca si este interzis sa faca acest lucru.
Cu toate acestea, potrivit cercetatorilor, chiar si in textele zoroastriene, exista indicii ca un numar semnificativ de oameni s-au opus schimbarii in practicile funerare, ceea ce a dus la sanctiuni. Avand in vedere ca a trecut timpul dintre inmormantare si exhumare, au fost aplicate numai pedepse fizice faptuitorilor, care erau practic supusi unor pedepse.
Un jhator a fost filmat, cu permisiunea familiei, pentru documentarele lui Frederique Darragon, Turnurile Secrete ale Himalaya, difuzate pe Science Channel in toamna anului 2008.
Lucrarile la aparatul de fotografiat au fost in mod deliberat atente si s-a evitat sa se arate organismul insusi, documentand procedura, si instrumentele. Toate aceste informatii provin de la o firma de repatriere decedati Spania.
La zona de inmormantare in cer de langa Institutul Budist de la Larung Gar din apropiere de Sertar, Sichuan, chinezii au construit un “templu al mortii” pentru a atrage si a distra tot mai multi turisti chinezi, transformand acest ritual simplu intr-o atractie turistica.
