Ieri s-a desfasurat finala competitiei de gimnastica la sol de la Jocurile Olimpice din Beijing. Principalele in acea finala erau cele doua americance, cele doua chinezoaice ( favorite) , rusoaica si romanca noastra. Chinezoaicele au gresit mult, au ratat si astfel au iesit cu siguranta de pe podium. Americanca Johnson era pe primul loc pana ce, ultima intrata in concurs, Sandra Izbasa a facut un exercitiu la sol… extraordinar. Toata lumea din jurul meu avea emotii mari si m-am gandit ca daca noi, care privim, avem asa mari emotii… Sandra trebuie sa fie de fier ca sa poata rezista. Am tinut pumnii stransi pentru ca vazusem mai inainte pe marea favorita a concursului cum a ratat de cateva ori exercitiile. Insa Sandra ne-a oferit un adevarat show plin de vigoare, talent, arta si pasiune.
Am fost mandru ca sunt roman, am fost mandru sa stiu ca, desi prost vazuta uneori ca natiune, noi putem sa aratam intregii lumi ca avem valori. Si imaginati-va cati ochi erau atintiti la televizor… cate nationalitati au vazut steagul Romaniei si ne-au auzit imnul. Am fost in fata americanilor la aceasta proba si le-am dovedit, ca noi pe langa istoria bogata a gimnasticii romanesti, avem si pasiune si daruinta. Sandra Izbasa ne-a dovedit-o. Si nu numai ea …
Pentru ca si Constantina Tomescu a castigat medalia de aur la proba de maraton, prima de altfel in istoria atletismului romanesc, cu un timp de 2:26:44 .
Felicitari. Sportul de performanta ne face mandrii ca suntem romani. Si nu ma refer aici la fotbal ci la adevaratul sport prezent mereu la Jocurile Olimpice.